ANALIZA AGRO-GEO-STRATEGICĂ:REORGANIZAREA CERCETĂRII AGRICOLE DIN ROMÂNIA

ANALIZĂ AGROSTRATEGICĂ PRIVIND  REORGANIZAREA CERCETĂRII AGRICOLE DIN ROMÂNIA PRIN MODIFICAREA LEGII NR. 45/2009 ȘI ÎNFIINȚAREA UNEI AGENȚII NAȚIONALE PENTRU MANAGEMENTUL CERCETĂRII ȘI DEZVOLTĂRII AGRICOLE

Analiza realizata de Drd. Neacsu Steluta Madalina

Presedinte fondator Agrointelligence SISA si expert pe securitatea agroalimentara si securitatea internationala

CONTEXT

Grupul de analiză, Agrointelligence SISA, a participat pe 29 iulie 2016 la ședința de lucru organizată de către ASAS, întâlnire care a avut ca obiectiv principal analiza și formularea unor propuneri vizând L45/2009, în contextul  reorganizării cercetării agricole din România.

Plecând de la premisa că, activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare este un sector de utilitate publică, care asigură securitatea și siguranța agroalimentară a populației, ne-am propus prin această analiză agrostrategică, în care vom utiliza metoda scenariilor alternative, să identificăm o serie de variabile, ce ar putea modifica pozitiv sau negativ, pe termen mediu și lung, securitatea României din punct de vedere socio-agro-economic.

Pentru o mai bună înțelegere a contextului actual, vom expune în cele ce urmează o serie de informații care fac referire la evoluția cercetării agricole din România, din perspectiva modificărilor legislative din ultima perioadă, în contextul reorganizării acesteia.

Scopul analizei de față este producerea de cunoaștere agrostrategică prin integrarea, analiza și înțelegerea acelor informații relevante și utile din sectorul agroalimentar, cunoaștere care ar putea deveni utilă factorilor decizionali prin transformarea ei în decizie agrostrategică, dar și societății civile și mediului de afaceri din România.

În primul rând, cercetarea agricolă se află în fața unui nou proiect de lege privind reorganizarea ei,prin care se dorește trecerea acestui sector în subordinea MADR prin înființarea unei Agenții Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole, dar și modificarea și completarea L45/2009, privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Șișești. Prin urmare,se dorește o revigorare a cercetării științifice în agricultură,pe motivul existenței unordisfuncționalități sistemice și nevoia de gestionare mai eficientăa acesteia prin conectarea ei la nivel central.

Pentru a avea o viziune de ansamblu a situației, este important, totuși, să analizăm și cauzele care au condus la aceste disfuncționalități, dar și motivele pentru care se dorește această reconfigurare, nescăpând din vedere repercusiunile pe care le-ar putea suporta ceilalți actori adiacenți sectorului agroalimentar, în urma unei decizii rapide și fără fundament.

Într-o economie din ce în ce mai interconectată, trebuie să avem o abordare sistemică și transdisciplinară, iar crizele trebuie tratate simultan, altfel vom pune în pericol stabilitatea și perenitatea sistemului agroalimentar. Este nevoie de o analiză a relațiilor între crize care amenință sectorul agroalimentar și trebuie găsite soluții sistemice integrate și de avertizare timpurie pentru luarea unei decizii agrostrategice pozitive.

INFORMATII RELEVANTE ȘI UTILE

PENTRU ÎNȚELEGEREA CONTEXTULUI

Grupul de analiză a optat pentru prezentarea acestor informații sub forma unei scheme, care să prezinte evoluția și înțelegerea cercetării științifice agricole din România, pe baza unor indicatori multidisciplinari: economici, sociali, juridici, politici[1].

  INDICATORI ECONOMICI/FINANCIARI:

1. Insuficiența fondurilor financiare, din ultimii 20 de ani, a generat o infrastructură de cercetare precară, împiedicând dezvoltarea unei cercetări agricole performante și competitive.

2. Crearea unei competiții neloiale prin diminuarea unui număr considerabil de stațiuni de cercetare agricolă. Dacă în trecut existau 112 unități de cercetare cu o suprafață de 182.000 ha, în prezent s-a ajuns la 60 de unități de cercetare cu o suprafață de circa 30.000 ha.

3. Finanțarea Agenției Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole urmează a se face, potrivit legii, din surse proprii și de la buget. Dacă analizăm INRA, aceasta are un buget anual de 880 milioane de euro (77% de la Ministerul Cercetării și 20% din alte credite publice).

Infrastructura de cercetare a INRA cuprinde: 180 de laboratoare și 49 de unități experimentale în cadrul a 13 departamente științifice și 17 centre de cercetare.

Structura actuală ASAS cuprinde 9 secții științifice, având în coordonare numeroase institute și stațiuni de cercetare-dezvoltare, respectiv 7 institute naționale, 11 institute de ramură și 42 de stațiuni de cercetare.

INDICATORI SOCIALI:

1.Diminuarea locurilor de muncă pentru cercetători și creșterea șomajului, dar și demotivarea personalului de a lucra în cercetare agricolă.

Numărul de cercetători s-a redus de la 2400 la 650 în perioada 1990-2016, ceea ce a afectat piața de muncă din acest sector.

2.Resursa umană din cercetarea agricolă din Franța este superioară celei din România: 12.000 de persoane, din care 1800 cercetători titulari, 2552 stagiari și 510 doctoranzi.

INDICATORI JURIDICI:

1.Nemodificarea la timp a unor cadre juridice care să apere interesul național din perspectiva cercetării agricole. 

2.Lipsa unor restricții legislative pentru investitorii străini, în ceea ce privește vânzarea, cesionarea sau schimbarea utilității publice  în ceea ce privește terenurile agricole din cadrul stațiunilor de cercetare agricolă (ex. Cazul Complexului Băneasa, care s-a transferat de la USAMVB către investitori străini fără a se prevedea o clauză de neschimbare a utilității lui publice....aducând atingere indirect securității alimentare și securității economice prin crearea unei competiții neloiale....)

3.Legea nr. 290/2002  a generat reducerea, prin reorganizare, a numărului de unități la 67, cu o suprafață de 59.000 ha.

4.Legea 45/2009 definește activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul agricol ca prioritate națională susținută de stat, aceasta fiind organizată și coordonată de către ASAS.

INDICATORI POLITICI:

1.Lipsa unor politici care să aloce programe și fonduri pentru investiții pentru cercetarea agricolă.

2.Lipsa unor programe de bună guvernanță și reziliență în sectorul cercetării agricole, începând din perioada post-decembristă până în prezent.

3.Politica actuală (2016) a MADR prevede înființarea unei Agenții Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole, aceasta urmând să ia în subordine unități de cercetare din cadrul ASAS, în timp ce altele urmează a fi preluate de Universități, Academia Română și AOȘR (9 stațiuni) precum și Administrația Domeniilor Statului prin reorganizare ca societăți comerciale sau desființarea lor (11 stațiuni)

ANALIZA PE SCENARII

Sistemul de Informații pe Securitatea Agroalimentară (SISA)  își propune, prin analiza următoare, să identifice principalele direcții și implicații agrostrategice, în ceea ce privește reorganizarea cercetării agricole prin modificarea L 45/2009 și înființarea unei Agenții Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole în subordinea MADR.

În acest context, SISA propune patru scenarii de evoluție agrostrategice, construite pe două variabile predominante în contextul actual, unde posibila reorganizare a cercetării agricole prin noi amendamente aduse L45/2009, ar putea influența pozitiv sau negativ mediul de securitate agroalimentar din perspectiva cercetării-dezvoltării și inovării.

Cele două variabile/ipoteze ce vor sta la baza scenariilor de evoluție sunt:

V1. Gradul de influență și implicare al investitorilor străini/corporațiilor din sectorul agroalimentar  din România în controlul cercetării agricole odată cu centralizarea cercetării agricole și desființarea mai multor unități de cercetare.

V2: Gradul de implicare al centrelor de cercetare agricolă pentru o reorganizare competitivă, care să aibă drept scop menținerea suveranității și siguranței alimentare (securitatea agroalimentară).

SCENARIUL 1

Investitorii străini și corporațiile din sectorul agroalimentar ar putea profita de reorganizarea cercetării agricole din România și, indirect, ar destabiliza buna funcționare a acesteia. O  posibilă centralizare a cercetării agricole, cel mai probabil, ar putea genera o serie de schimbări profunde, în ceea ce privește asigurarea securității, siguranței și suveranității agroalimentare. Potrivit recentelor strategii europene, în materie de cercetare-dezvoltare-inovare, este nevoie de o colaborare inter-sistemică durabilă din punct de vedere al cercetării științifice agricole, iar acest lucru s-ar putea realiza doar prin parteneriate public-privat, în vederea asigurării transparenței  și fluidizării expertizei tehnice și a consultanței agricole.

Vs.

Centrele de cercetare agricole și cercetătorii din acest sector ar putea deveni vulnerabili în fața multinaționalelor de profil, în contextul unei posibile centralizări a cercetării agricole, aceștia din urmă, putând profita de noua piață necompetitivă, ca rezultat al desființării a numeroase unități experimentale și departamente științifice. Posibilul monopol și influența corporațiilor din sectorul agroalimentar, care dețin deja centre de cercetare agricole în România, ar putea controla producerea materialului genetic și, implicit, siguranța și securitatea alimentară a consumatorului. Mai mult de atât, investitorii străini dețin, deja, suficiente resurse financiare pentru dezvoltarea lor, la nivel local și național, ceea ce ne-ar poziționa într-o competiție neloială în scenariul de față.

SCENARIUL 2

Investitorii străini și corporațiile din sectorul agroalimentar ar putea destabiliza buna funcționare a cercetării agricole din România prin creșterea investițiilor în acest segment, într-un context favorabil acestora. Ei ar beneficia de o dublă finanțare, în materie de cercetare-dezvoltare-inovare, având în vedere că bugetele alocate cercetării agricole, la nivel de UE, sunt superioare celor din România.

Vs.

Centrele de cercetare agricole și cercetătorii din acest sector ar putea lupta pentru o reorganizare descentralizată în parteneriat public-privat, deși investitorii străini de profil ar investi și ei masiv în acest domeniu, ceea ce ar genera o competiție și, implicit, creșterea ofertei în acest sector. Mai mult de atât, cercetătorii s-ar uni și ar aduce motivații pentru schimbarea cadrului legislativ, care să le apere drepturile și interesele fundamentale în raport cu oferta multinaționalelor. Ei ar putea cere, pentru conservarea suveranității și siguranței alimentare la nivel național, restricționarea comercializării materialului genetic de sorginte străină, în lipsa unui control prealabil și un aviz dat de către unitățile de cercetare din România.

SCENARIUL 3

Investitorii străini și corporațiile din sectorul agroalimentar nu ar specula piața favorabilă, din punct de vedere al  producerii și comercializării materialului genetic și ar respecta securitatea, suveranitatea și siguranța alimentară a consumatorilor. Ei s-ar supune unei legislații restrictive, în ceea ce îi privește, și ar da posibilitate centrelor de cercetare agricolă din România să se dezvolte conform principiilor democratice ale suveranității.

Vs.

Centrele de cercetare agricole și cercetătorii din acest sector nu s-ar reorganiza în spiritul descentralizării prevăzut de recentele strategii europene, fie din cauza lipsei accesului la informație agrostrategică, fie din lipsa de resurse financiare care să le dea posibilitatea să beneficieze de acest drept. Pe termen lung, această lipsă de implicare va antrena insecuritate agroalimentară și va determina monopolul corporațiilor asupra cercetării agricole din România și, implicit, diminuarea transparenței în materie de siguranță alimentară.

SCENARIUL 4

Investitorii străini și corporațiile din sectorul agroalimentar nu ar specula piața favorabilă, din punct de vedere al  producerii și comercializării materialului genetic și ar respecta securitatea, suveranitatea și siguranța alimentară a consumatorilor. Ei s-ar supune unei legislații restrictive, în ceea ce îi privește, și ar da posibilitate centrelor de certare agricolă din România să se dezvolte conform principiilor democratice ale suveranității.

Vs.

Centrele de cercetare agricole și cercetătorii s-ar uni pentru dezvoltarea lor, deoarece acest sector oferă cunoaștere și expertiză pentru creșterea producției din punct de vedere calitativ și cantitativ și, totodată, asigură progresul sectorului agricol din perspectivă durabilă. În contextul actual, o reorganizare a cercetării agricole, prin descentralizarea acestui sector și nicidecum o centralizare mult mai  pronunțată, potrivit deciziei de a crea o altă instituție de coordonare la nivel central, ar antrena competitivitatea în raport cu multinaționalele de profil. Centrele de cercetare s-ar lupta pentru alocarea unor venituri sigure și substanțiale de la bugetul de stat, corespunzător nevoilor și priorităților din cercetarea agricolă.

Nu trebuie scăpat din vedere nici motivarea personalului, care trebuie să beneficieze de o salarizare corespunzătoare nivelului de pregătire și experiență în domeniu, conform cercetătorilor din UE.

CONCLUZII

Conform celor patru scenarii, există o serie de factori de insecuritate agroalimentară cu implicații directe asupra suveranității și siguranței alimentare la nivel național.

În primul rând, o posibilă reorganizare a cercetării agricole din România ar putea deveni favorabilă investitorilor străini, care dețin deja unități de cercetare agricole și care beneficiază, în același timp, de o substanțială finanțare în acest sector.

În cel mai pesimist scenariu, (SCENARIUL 1) investitorii străini și corporațiile din sectorul agroalimentar ar putea profita de reorganizarea cercetării agricole din România și, indirect, ar destabiliza buna funcționare a acesteia. O  posibilă centralizare a cercetării agricole, cel mai probabil, ar putea genera o serie de schimbări profunde, în ceea ce privește asigurarea securității, siguranței și suveranității agroalimentare. Potrivit recentelor strategii europene, în materie de cercetare-dezvoltare-inovare, este nevoie de o colaborare inter-sistemică durabilă din punct de vedere al cercetării științifice agricole, iar acest lucru s-ar putea realiza doar prin parteneriate public-privat, în vederea asigurării transparenței  și fluidizării expertizei tehnice și a consultanței agricole.

De asemenea, marile corporații dețin resurse financiare suficiente și influență (lobby) la nivel decizional, care să le permită organizarea lor descentralizată prin cooperativele agricole, conform direcțiilor impuse de UE.

În schimb, centrele de cercetare agricole și cercetătorii din acest sector ar putea deveni vulnerabili în fața multinaționalelor de profil, în contextul unei posibile centralizări a cercetării agricole, aceștia din urmă, putând profita de noua piață necompetitivă, ca rezultat al desființării a numeroase unități experimentale și departamente științifice. Posibilul monopol și influența corporațiilor din sectorul agroalimentar, care dețin deja centre de cercetare agricole în România, ar putea controla producerea materialului genetic și, implicit, siguranța și securitatea alimentară a consumatorului. Mai mult de atât, investitorii străini dețin, deja, suficiente resurse financiare pentru dezvoltarea lor, la nivel local și național, ceea ce ne-ar poziționa într-o competiție neloială în scenariul de față.

În cel mai optimist scenariu (SCENARIUL 4) centrele de cercetare agricole și cercetătorii s-ar uni pentru dezvoltarea lor, deoarece acest sector oferă cunoaștere și expertiză pentru creșterea producției din punct de vedere calitativ și cantitativ și, totodată, asigură progresul sectorului agricol din perspectivă durabilă. În contextul actual, o reorganizare a cercetării agricole, prin descentralizarea acestui sector și nicidecum o centralizare mult mai  pronunțată, potrivit deciziei de a crea o altă instituție de coordonare la nivel central, ar antrena competitivitatea în raport cu multinaționalele de profil. Centrele de cercetare s-ar lupta pentru alocarea unor venituri sigure și substanțiale de la bugetul de stat, corespunzător nevoilor și priorităților din cercetarea agricolă. De asemenea, ei ar include prin parteneriate public-privat (PPP) grupuri de lucru specializate din mediul privat, tocmai pentru a crește transparența și calitatea serviciilor în domeniu.

Nu trebuie scăpat din vedere nici motivarea personalului, care ar putea beneficia, într-un astfel de context favorabil, de o salarizare corespunzătoare nivelului de pregătire și experiență în domeniu, conform cercetătorilor din UE.

INDICATORII DE AVERTIZARE TIMPURIE

Conform celor patru scenarii, factorii și tențințele ce vor trebui monitorizați în următoarea perioadă pentru a reduce efectul de surpriză și a preveni o posibilă insecuritate agroalimentară sunt:

-          Modificările legislative în ceea ce privește L45/2009 și regulile de funcționare ale viitoarei Agenții Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole

-          Resursele financiare subvenționate ale cetățenilor străini în scopul dezvoltării cercetării agricole în România cu impact asupra securității agroalimentare la  nivel național

-          Implicarea investitorilor străini în corpul de control al viitoarei Agenții Naționale pentru Managementul Cercetării și Dezvoltării Agricole din cadrul MADR.

-          Beneficiile financiare oferite de către unitățile de cercetare străine agricultorilor autohtoni, în scopul de  a-i motiva să aleagă materialul lor genetic în detrimentul hibrizilor autohtoni (oferirea de input-uri la prețuri convenabile, diminuarea costurilor de producție prin suport financiar sub formă de credite agricole.....etc)

-          Urmărirea deciziilor, regulamentelor și a strategiilor UE în ceea ce privește cercetarea-dezvoltarea-inovarea agricolă, pentru ca România să se alinieze standardelor europene și internaționale.

-          De monitorizat acele terenuri ale actualelor unități de cercetare, care ar fi putut fi cesionate sau cumpărate în cadrul cooperativelor agricole, de către investitorii străini care ar putea urmări, inclusiv, restaurarea acestor platforme de cercetare și monopolizarea acestui sector

-          De monitorizat politicile viitoare în ceea ce privește regionalizarea României și implicațiile ce le-ar putea avea asupra cercetării agricole din România.

În concluzie, contextul actual prezintă o serie de vulnerabilități (legislative, socio-economice, geopolitice...) și amenințări care oricând se pot transforma în crize agroalimentare acute. Într-adevăr, este nevoie de o reorganizare a cercetării agricole, însă una descentralizată prin propunerea unor soluții alternative și integrate pentru o mai bună gestionare a posibilelor riscuri, ce ar putea destabiliza suveranitatea si siguranța alimentară la  nivel național.

ANALIZA A FOST PUBLICATA SI IN ZIARUL ADEVARUL, CLICK AICI